Cateodata uit de demnitate, uit de principii, uit de mine. Dar e bine ca pe parcurs mi le amintesc. :)

I thought that only by looking into my eyes you can see my soul. I hoped you saw my smile whenever you are close to me. I wanted to make you believe you are the one, the only one. It doesn`t matter how many boys I loved, how many boys I trusted with my dreams or how many of them broke my heart.
Right now I love you, I trust you with all my soul and I do know you never gonna break me into pieces.
My healer, my love, my all.

"Imi e dor de zilele de vara, de timpul pierdut pe afara, de berile reci..."

Numar zilele, orele, minutele, secundele etc pana cand trece BAC-ul, vine Iulie, trece Admiterea lor si incepe vara. Sper sa fie mai frumoasa decat cea de acum 2 ani care a fost aproape perfecta. Poate si de data asta ne vom apropia de perfectiune.

Am un EL si multe ELE si mai am si pofta aia nebuna sa ma distrez, sa plec, sa nu stau acasa o secunda, sa pierd noptile si sa visez zilele.

Vara, niciodata nu te-am dorit impregnata pe piele si in suflet ca anul asta!

Putin, infinit!

Am incetat sa ma gandesc la "ce frumos a fost" si am inceput sa visez la "cat de perfect va fi"!

Nimeni nu contesta trecutul. Trecutul se traieste, se simte, se doare si se zambeste.
Prezentul e azi cand e verde afara si cand mana ta calda e acolo.
Iar viitorul? Viitorul va fi departe de tot, de trecutul de ieri si de prezentul de azi.

Nimeni nu imi fura si nu imi altereaza trecutul. E al meu, cu bune cu rele. Imi place sa-mi amintesc pentru ca amintirile mele ma definesc ca om. Amintirile mele m-au invatat sa-mi traiesc prezentul!

De 6 luni esti al meu. Si te mai vreau inca atat si putin in plus. Putin, infinit!

Si chiar daca poate are dreptate... Eu stiu de ce pot si ce nu pot sa fac.

         Cel putin ai aflat de ce esti nesigura. Nesiguranta asta vine din neincrederea celorlalti fata de tine, fata de realizarile tale, fata de ceea ce reprezinti tu. Si pana la urma ceilalti sunt doar electronii din sistemul atomului. Tu esti nucleul.

         Iti e dor de momentul ala cand iti beai cafeaua, fumai tigara si scriai versuri stupide. Aveai 14 ani si un vis inainte. Iti vrei visele inapoi. Si o sa le ai indiferent cat o sa platesti pentru ele. Iluziile nu iti mai sunt suficiente.

 Imi cer tot timpul scuze si iertare cand dezamagesc dar ce fac cand cea dezamagita sunt eu? De mine si de toti. Poate chiar are el dreptate si Dreptul nu e de mine...

      

Ma gandeam cum ar fi sa nu mai gandesc.
Am fost "acuzata" ca sunt egoista.
Poate sunt.
Cine stie?
Iar m-am pierdut undeva pe drumul dintre "cand" si "cum". 
Nu conteaza, eu ma inteleg.
Imi e frica, teama, sunt speriata si crispata.
Nu din cauza altora.
Din cauza mea.
Aici e problema!

It`s all about sacrifice :)

Ai devenit atat de repede o obisnuinta incat am uitat ca de fapt esti o necesitate.

Prietenul meu este infractor!!!!!!!

[I'm so glad i found you. No matter how hard i try, i'll keep on proving that to you!]

De asta nu imi pare rau ca sunt cu tine si nu cu altul.

P.S. Nu sunt nebuna. Jur. Doar putin ciudata. Bine, putin mai mult...

Din cand in cand te mai indragostesti putin.

5

Pentru ca e EL. Si pentru seara asta. Multumesc pentru zambetul imens ce inca este lipit pe buzele mele!

Sunt mandra de mine.

KENT, here I coooooome!

Sunt prea schimbatoare. Acum am o stare de bine, ma simt chiar fericita :D Am parinti magnifici! Si un Dragos dispus sa-mi suporte toata metamorfozarea asta a sentimentelor mele.

Noapte buna, am programat un vis "infernal de interesant" cu Morometii si a lui familie.

P.S. "You say it best when you say nothing at all"

Ciudat inceput de Martie.

"Eu sunt nebuna?"
"Nu. Doar ciudata si un pic naiva."


Ce faci cand totul trece pe langa tine? Cum inveti sa iti pese iar? Cum reusesti sa zambesti?

Iar intrebari platonice, fara raspuns cert.

Si inchid ochii si las iarna sa imi rezolve problemele. Eu nu prea mai pot...

Bine, pa

Mai sunt 90 de zile pana la final.
Doare ca naiba.
Nu mai am cuvinte.
Tastatura ma uraste.
"Mai stii cand lumea era a noastra?"
"Nu, timpul are prostul obicei de a te face sa te pierzi in incertitudini si uitare."
M-am saturat de pastile.
Vreau o pereche de ochelari sa vad lumea altfel. Ma multumesc si cu lentile de contact, albastre va rog!
Imi e frica, imi e rau, nu-mi revin. Si nici visele cu albine si dinti nu ma ajuta.
Ba bby, ba... Se duc anii...
Si cum zice Greta:"Mai lasati-ma naiba cu scoala voastra!"

Urasc depresiile de la inceputul lunii.

Acum un an aveam o garoafa rosie, o dimineata in santa fe cu ele si o doza cu un biletel. Anul asta nu stiu ce o sa fie dar am un EL acolo care va avea grija sa-mi imprumute zambetul lui, asa cum face de obicei.

P.S. Trebuie sa-mi incarc bateriile. Nu imi place de mine insipida si anosta!

You are the best thing that`s ever been mine!

Si vad cum te pierd, si vad cum te departezi si nu pot sa fac nimic sa te tin aici... E alegerea ta daca vrei sa ramai sau sa pleci!

Panza de paianjen

Ea: "De ce imi arati atat de tarziu ca iti pasa? De ce acum cand nu mai conteaza?"
El:" Pentru ca imi pasa. Si...."
Ea: "Si atat!"

Si ea pleaca, lasandu-l pe el cu incertitudinile lui, cu pasiunile lui si cu toate intrebarile la care doar ea ii putea raspunde.

Liceu

Stateam eu azi in ultima banca, pierduta in versurile unei melodii mult prea ritmate care nu se potrivea deloc cu strea inimii mele. Am ridicat capul din cartea mult prea groasa pentru mainile mele si am inceput sa privesc in jur. Mi-am dat seama ca nicio partida interesanta de Tarneeb in care Zan si Alin vorbeau, in care Greta arunca cu cartile, in care Miki iesea in Atuu sa scape de culoare sau in care Andra urla ca are "MAL CU LIPSE" nu se compara cu scena comico-tragica in care se presupune ca trebuie sa ne petrecem cel putin 5 ore din viata de zi cu zi.

In ultimele banci se joaca tarneeb:Greta cu Alexa si Amalia. La fel si George, Luigi si Bazavan. Sonia citeste ca de obicei, Cristina sta cu atlasul deschis pe banca. Clau deseneaza, Shneetzy se joaca pe telefon. Fetele din fata, astea care dau la Medicina/Academie stau cu grilele pe banca, stresate si cu mainile la tample. Pe o parte ma amuza mozaicul asta de figuri de la noi din clasa. "Spuma clasei" e in primele banci. Dar acum e pauza si Adana are grija sa urle cat o tin plamanii. Probabil iar spune un banc. Cucu a noastra e iar imbracata in mov si cred ca are o noua freza. Funny! [NOT]. Alexa si Laura vorbesc, povestesc chestii de la EYP:azi se pare ca e nu stiu ce prezentare. Andra e acasa, invata pentru Olimpiada. Daca ar fi fost la scoala ori cauta de mancare prin clasa ori ne milogeam si noi de BeBe sa ne dea o tigara. Pana la urma tot despre satisfacerea unor pofte era vorba. Eu am castile in urechi, Morometii pe banca si gandul departe, departe. Timpul nu se mai intoarce, nu-l poti cumpara cum nu iti poti cumpara nici amintiri. Peste cateva luni gustul asta dulce-amar de liceean va ramane undeva in spate si sunt sigura ca imi va lipsi.

Concluzia este ca poti sa te distrezi si in bancile liceului. Trebuie doar sa ai colegi la fel de nebuni ca tine, profi care se multumesc DOAR sa vii la ora, clasa cat mai aproape de baie si "bomboane" la tine in caz ca totusi te plictisesti. Chiar vreau sa profit sa timpul pe care il mai am; pana la urma la bar poti sa te duci oricand, poti sa te intalnesti cu cine vrei si dupa ore. Si da, un chiul acolo nu strica niciodata!

Imi pare rau ca vreodata l-am copiat pe Bacovia cand zicea "Liceu, cimitir al tineretii mele"....

Se apropie Olimpida la Istorie, vine si BAC-ul, si ADIO-ul ala tampit de care inca imi e frica. Nu vroiam decat sa profit de timpul asta. Atat. S-a dus naiba totul! Acum trebuie sa imi caut iar zambetul...

Ma gandeam cu cata usurinta spunem adio. Spunem adio la copilarii, spunem adio la persoane ce nu prea mai conteaza in viata noastra, le spunem chiar si acelora ce contau cu adevarat. Spunem adio, orelor, minutelor, secundelor frumoase sau urate din viata noastra. Spunem adio la nou dar si la vechi. Ne luam cu mainile de par, urlam, zgariem cutiile inimii pline de amintiri si dam la o parte dezamagiriile ca, mai apoi, da, chiar in secunda urmatoare, sa regretam clipa trecuta.

As vrea ca macar o data sa am ceva al meu care sa nu dispara, sa nu se schimbe sa fie constant. Poate ar fi plictisitor, poate as vrea sa-l schimb. Poate...

P.S. As vrea si eu sa stiu ce vreau. Unde e echilibrul ala dupa care tanjeam?

PLICTISEALA CRONICA!

Denisa este plictisita si vrea un ceva de la Februarie. Un ceva micut de tot care sa o scoata din starea asta. De ce naiba nu a plecat Denisa la munte? De ce, Andra, de ce?

E aproape 2. Ma plictisi de democratie si de comunism. Am ajuns la concluzia ca filmele dauneaza grav sanatatii atunci cand BAC-ul bate la usa. Si 2 energizante chiar e prea mult. Multumesc lui Dumnezeu ca pastrai tigara aia rupta in geanta.

Si maine iar incepe. La 7.30 trezirea. Si dupa? Si dupa imi astept ceva-ul...Cred ca iar o sa adorm asteptand-ul. Pana la urma cred ca o sa plec in cautarea lui. Candva, cumva, cu cineva!

P.S. De ce Dragos invata mai mult decat mine?

Ai simtit vreodata ca iti scapa unul dintre cele mai importante lucruri printre degete? Ai simtit asta?! Vrei sa-mi arunc hainele intr-un colt al camerei sa ma vezi asa cum sunt? M-ai schimbat si acum spui ca te simti ciudat. M-ai schimbat si acum vrei sa dai inapoi. Si stii ce? Nu inteleg cum crezi tu ca o sa te las sa pleci de langa mine. Nu inteleg cum vrei tu sa ma lasi fara tine.

Nu vreau sa mai aud alea doua cuvinte pana cand nu iti dai seama ce vrei, pana cand iti dispare "ciudat"-ul ala din suflet, pana cand o sa imi spui din tot sufletul si o sa vorbesti serios!

Cum i-am cunoscut...[2]

Amalia, blonda mea preferata. Am cunoscuta in clasa a8a cand mergeam la meditatie la mate. O adoram, ii iubeam naivitatea si felul in care dadea vina pe parulei blond atunci cand zicea ceva gresit. A urmat apoi liceul. Am stat amandoua in a2a banca de pe randul de la mijloc. Am copiat la mate si ne-a facut nebuna "fraudatoare". Ce mai, trebuia sa vina FBI, CIA, NSA sa ne aresteze! Ea este singura persoana pe care nu pot sta mai mult de 1 minut suparata, ea e singura care ma face sa rad din orice. O sa-mi amintesc mereu de echipa noastra pierzatoare la tarneeb si motto-ul nostru: "noi pierdem cu stil!". O sa-mi amintesc cum am taiat sensul giratoriu cand eram in urmarire generala, cum in seara aia din Cover spune :" Sa se intoarca ... la Denisa, asa sa ne ajute Dumnezeu". Nu voi uita nici sfaturile ei, nici certurile noastre si nici fondul ei ala alb de ten! Niciodata! Si seara cu politia cand nu aveam carnetul la mine, nu aveam farurile aprinse, nu aveam centura,  nu aveam nimic. Si am mai mers si cu frana de mana trasa! Copil blond, stiu ca o sa intri la drept, stiu ca o sa ai costumul tau roz si stiu ca o sa ajungi judecator si o sa ai un "ciocanel" roz! Stiu!

Greta, viitoare Femeie de Afaceri! Ne-am apropiat abia anul trecut dar ea e singura care nu m-a dezamagit NICIODATA! Imi amintesc de ea cu tocurile ei de felina, imi amintesc cand venea la scoala direct din club si de gentile ei, de superstitile ei. O ador pentru felul ei de a fi, o ador pentru ca stie cine este, ce vrea si cum sa obtina. O ador pentru ca este matura si pentru ca nu se lasa influentata. Daca vreau stabilitate, daca vreau sa stiu ca ceva e sigur nu trebuie decat sa o privesc in ochi. Atat! Am impartit atatea tigari, atatea dansuri, atatea teme, atatea TOT! Nu o sa uit diminetile la ea in masina, nu o sa uit cum iesim din scoala pentru ca o iubeste portarul, nu o sa uit faimoasa "poker face", nu o sa uit cum fumam la ea in baie si discutam probleme existentiale, nu o sa uit nimic. Pentru ca ea si-a deschis sufletul in fata noastra, pentru ca stiu ca ma iubeste si pentru ca si eu o iubesc. Si asta e tot ce conteaza.

Cum i-am cunoscut... [1]

Ma gandeam azi cum am ajuns sa-mi cunosc prietenii, persoanele acelea speciale din viata mea care inca rad la glumele mele cu 8-uri, inca joaca tarneeb si whist, inca prefera cafeaua fara lapte, fara zahar, inca sunt acolo de fiecare data cand ma pierd pe mine si stiu ca vor fi indiferent de cati mii de km ne vor desparti.

Andreea, verisoara mea dulce si nevinovata care ma tine cu picioarele pe pamant,  nu ma lasa sa uit cum sa ma comport, imi atrage atentia de fiecare data cand gresesc. Cum am cunoscut-o? O stiu de cand ma stiu! E doar cu un an mai mica decat mine si uneori e multa mai matura, mult,mult de tot. Nu cred ca as putea sa stau fara sa-i ascult povestile ei triste de iubire, sa vad cum se deprima cand are olimpiada, sa o vad silitoare si cuminte. Vreau sa aiba grija de mine mereu.

Cami, prietena mea din clasa I. Imi aduc aminte de prima zi de scoala, cu parul prins in coada si cu breton. Eram mici, eram nebune si vroiam calificative bune. Ne-am apropiat apoi in clasa aIIa cand am fost la meditatie la engleza, cand nu ne aducea aminte cum se spune in engleza la "hartie", cand ne placea de acelasi baiat, de razvan sau cand ii puneam apa pe scaun dnei invatatoare. Stiu, toata lumea spune ca suntem diferite, ca nu avem nimic in comun dar amintirile, nebuniile si iubirea ne leaga si asta e tot ce conteaza. Generala mea in LMV nu ar fi fost atat de frumoasa daca nu ar fi fost ea. Ne duceam "la apa" sa-i vedem pe baieti, vorbeam ore in sir dimineata la telefonul  fix(pentru ca atunci nu aveam mobile), ascultam Tokio Hotel. Ea a fost cea are mi-a sters pentru prima data lacrimile, ea a fost prima care mi-a aratat ce inseamna loialitate si tot ea a fost prima care a contat. Imi placea cand dormeam la ea si pierdeam noptile aiurea, cand invatam sa sarutam folosindu-ne de coltul de la paine si de rosii. Cu ea am avut cele mai frumoase tabere, cu ea am avut cea mai nebuna vara, cu ea am descoperit importanta geamului si ea a fost cea care mi-a aflat uneori prima cele mai intunecate si dureroase secrete, fara sa se sperie si fara sa fie dezamagita. Am plecat la liceu dar niciodata nu am crezut ca prietenia noastra va dura. chiar nu am crezut. Eram atat de sigura ca vor ramne doar fiorii si amintirea si noi vom fi doar amice. Dar timpul m-a contrazis si mi-a aratat ca se poate, ca distanta nu e nimic. Cosmote-ul a fost un factor important! Imi pare rau ca s-a simtit prinsa intre prietenia cu mine si cea cu fetele de acolo. Imi pare rau ca nu am inteles-o si ca de fiecare data o puneam sa aleaga. Dar am mai crescut acum si mi-am dat si eu seama ca nu conteaza asta. Tot ce conteaza e ca a ramas langa mine, ca ea e singura care ma stie pana in varful picioarelor,imi cunoaste cele mai negre colturi ale mintii si cele mai adanci sentimente. E o parte din mine, din sufletul meu, din viata mea si nu am de gand sa renunt la ea oricate englezoaice as cunoaste la facultate! Intre noi e mai mult decat un simplu te iubesc si ea stie asta!

Andra, piticul meu. Nu cred ca o sa pot sa-i explic vreodata ce inseamna ea pentru mine. Eram in clasa a9a si a intrat o tipa aeriana cu parul in nuante de roz si cu un hanorac mov. Si eram atat de sigura ca nu o sa o suport, ca va fi "my enemie" pentru totdeauna. cu timpul ne-am dat seama ca avem atat de multe lucruri in comn. Ne placea Harry Potter, aveam doi iubiti cretini care trimiteau aceleasi mesaje si ne placea Romana si Istoria. Radea la orcie tampenie spusa de mine si mi-a facut cunostiinta cu lumea anime-urilor. Am vazut Nana si Paradise Kiss. Cu ea am plans cand mi-am luat palma aia, cu ea am copiat la teze la istorie si dupa ne miram cum de am luat noetel alea atat de mari. Cu ea am tras din prima tigara, Glamour, in parc la Buzesti si ne consideram mature. Chiar daca m-a last singura uneori stiu ca daca as fi avut nevoie ar fi venit si de la capatul pamantului pentru mine. Imi doresc sa nu faca greselile mele, vreau sa ajunga acolo unde si-a propus pentru ca poate si pentru ca merita. As vrea atat de mult sa-i demonstrez ca mereu exista, exista orice s-ar intampla, orice baiat va fi almeu sau al ei, oricate shot-uri am bea si oricate tigari am fuma. Vreau sa ne bem cafea si sa ne fumam tigara de dimineata impreuna pe Skype, vreau sa vin la mine in Anglia si sa luam barurile la rand fara sa ne pese de nimic, sa ne uitam in trecut si sa radem de lacrimile noastre adolescentine, de baile pline de fum, de Donna si de Santa fe, de canapea si de pat. Asta vreau!                                                                

Imi place cand suntem doar noi si ne tinem de mana. Inima mea bate in acelasi ritm cu a ta. Si sper ca si tu simti asta. Imi pare rau ca nu sunt asa cum vrei, ca nu esti de acord cu viciile mele si ca sunt atat de imperfecta. In tot universul meu imperfect tu esti cel care imi lasa urme de perfectiune de piele, pe buze si in suflet.


P.S. Si vreau sa te mai fluiere comunitarii ca te crezi tu mare detept si mergi pe lacul ala inghetat! Daca se spargea gheata?