PART 1.
Draga 2010,
Iti multumesc pentru toate clipele frumoase pe care mi le-ai daruit, pentru prieteniile ce s-au legat, pentru sticlele de whiskey baute, pentru prafurile alea din baie, pentru toate majoratele frumoase la care am avut decenta si bunavointa sa iau parte, pentru toate saruturile ce le-am furat sau mi-au fost furate, pentru strangerile de mana, pentru inventarea TARNIB-ului si a WHIST-ului, pentru Santa Fe si Donna, pentru norocul de a lua virajul cu 60km/h dar si pentru faptul ca s-a rezolvat repede cu pomul si cu roata. Apreciez ca ai avut bunul simt sa imi aduci in cale cavalerul ala in alb pe care il tot visam. Sa speram ca are si fratele tau 2011 bunul simt sa ma ajute sa-l pastrez.
Nu te iert pentru ca mi-ai dat o vara atat de insipida si plina de lacrimi. Nu te iert pentru ca nu m-ai invat sa apreciez 18 ani si am plans de ziua mea. Nu uit ca mi-ai "daruit" cel mai dureros moment din viata mea, cel mai trist si nu, nu o sa uit palma aia niciodata cum nu o sa uit nici verdele si nici marea. Tin sa te anunt ca te ador pentru ca mi-ai dat de fiecare data putere sa mergmai departe, sa visez, sa zambesc. Mi-ai oferit cei mai buni prieteni, fara de care nu as mai putea fi eu. Stiu ca lupta dintre trecutul ala negru si plin de amintiri sterse si prezentul asta ce se anunta destul de imbucurator inca se tine.
Inca sunt neadevaruri(ca sa nu le spunem pe direct minciuni), inca sunt lacrimi ce nu au fost spuse, simtite... Dar cel putin m-ai invatat ca prezentul devine si si el trecut si ca pana la urma va fi bine, ca mai am multe de invatat, de oferit, de dorit, de trait... Iti multumesc ca intr-un an am trecut de la starea de depresie, de melancolie la euforie, la fericirea ca mai apoi, spre final sa-mi gases acele constante ce-mi lipseau atat de mult in vara. Constantele mele sunt ele, fetele mele, prietenele mele si EL, noul EL care mi-a castigat respectul, mi-a furat tot si mi-a dat tot, m-a facut sa rad, sa zambesc, sa plang fara sa stiu exact de ce, sa adorm zambind noaptea, sa scriu iar, sa visez si sa fiu responsabila, cuminte, cu capul pe umeri. EL a devenit acum noul stalp al realitatii mele.
Adio, 2010... Sper ca o sa tin minte toate lectiile pe care le-am invat, sa-mi mentin constantele, sa fie bine. Sa fie simplu. Sa fie exact asa cum imi doresc... Si daca nu o sa fie, o sa gasim o axioma, o teorema, ceva prin care sa demontram ca daca vrei poti. Pentru ca acum, acum cand pleci nu ma mai gasesti singura asa cum eram atunci cand ai venit...
"Pregatita pentru 2011?"
"Deloc"
PART 2.
Draga 2011,
Nu vreau decat sa fii putin mai bun decat 2010, putin de tot. Asta consta in admiterea la facultate. In scotia sau Suedia. Sau hai si Anglia. Si te rog, manipuleaza si tu guvernul britanic sa nu creasca taxele de scolarizare... Si tine-o sanatoasa pe Diri sa ne motiveze sutele de absente ce se anunta in al II-lea semestru.
Si daca nu cer prea mult... Rezolva-l si tu pe Dragos cu recuperarea aia, macar un meci de tenins sa vad... Pentru adimiterea etelor nu am emotii dar o vorba buna pusa acolo la Bucuresti nu strica.
Eu, ei bine, eu vrea sa fie tot la fel, nu vrea sa schimb nimic. Vreau sa am si anul asta mana lui de tenismen in mana mea, parul cret al Andrei, unghiile roz ale Amaliei, norocul si strategia Gretei, convorbirile cu Cami si naivitatea Andreei. Si ma vreau pe mine exact cum sunt acum.
Ce urari am pentru 2011?! Nu stiu...ma mai gasesc si va spun maine! :)
All of me.
Acum 10 ani