14 septembrie 2010

Noapte buna, somn usor

E 2.15! Nu pot sa dorm. Nu mai am tigari. Bine ca mi-au luat fetele trabucuri de ziua mea. Ce bine e sa asculti Vama Veche, sa fumezi un Black Stones si sa te gandesti la mare. A plecat vara. a luat cu ea soarele, caldura, mi-a furat putin din libertate, din nebunie si din limite. Imi e dor de nisipul din Vama, imi e dor de cerul ala de la apus, de spuma aia alba si de zambetele pe care le-am furat de la pescarusi. Vara asta a avut bunul simt sa imi ofere amintiri de neuitat, amintiri care nu se vor descompune, speriate de primul vant al unui septembrie tarziu.

Toamana. Scoala. Ultimul an de liceu. Vorbeam cu S. despre plecarea la facultate. Probabil a crezut ca sunt nebuna cand i-am zis ca imi pare rau ca o sa plec. Sper sa plec in Anglia, sper sa intru la facultate acolo dar ramane un sentiment dur, ramane o dorinta mai mult sau mai putin secreta... As vrea Bucuresti, as vrea Metrou, as vrea sa stau cu o semi-creata si cu o blonda, as vrea sa raman. Si totusi... PAna la urma o sa fac ceea ce e mai bine pentru mine, va trebui sa iau in considerare bugetul familiei, sama gandesc la responsabilitati, la consecinte. Nu imi mai permit sa ma arunc cu capul inainte, sa "traiesc momentul"...

Inceputul anului a fost...scurt. Avem clasa la parter, suntem putin sinistrati, ne vad profii cand chiulim, avem orar acceptabil( a se intelege ca putem chiului muuuult) si imi e dor de profa de Franceza. Andra cat de curand o sa ma expedieze din ultima banca daca ma mai iau de profesorii. Degeaba ii explic ca de vina este plictiseala, degeaba ii scriu stie-ea-ce pe banca, degeaba ii dau tigari si ciocolata... Diriga, o scumpa si la cei 80 de ani ai sai. Abia astept maine ora de romana si lucrarea. E ultimul an, am de gand sa o fac pe tampita aia sa regrete ca mi-a dat 8 in teza intr-a 10 a. Vorbesc serios! Ah, si costumul ala rosu al ei. Abia asteeeep. Andra, chill out... Promit ca ma iau de ea cand esti tu la Oradea, ca sa nu dea vina si pe tine. O sa o intreb ce parere are despre relatia dintre Cella Serghi si Camil Petrescu si cum si-au influentat unul altuia romanele. :x

Si acum ar trebui sa ma pun si eu sa dorm. Deja laptopul scoate sunete ciudate. Si Tudor nu ma mai suna sa-mi dea cd-ul ala nenorocit. Si imi e dor de jurnalul clasic, si vreau sa sune, si nu imi e somn,si vreau "Undeva in Vama", si nu vreau "si'-uri. si gata!

Noapte buna, somn usor.

P.S. Imi e dor sa ma indragostesc... Si daca o voi face, ii voi canta usor "Don`t cry"-Guns`n Roses...
God, deja e 2.46! Vama Veche e de vina, photobucket-ul, si alea 3 cafele. Bine, si somnul de frumusete de la 6 la 9.  Gata, gata, plec.

Marti, 15

Si a venit marti. Si nu a sunat. Si ea iar e fraiera.

Mesaj de la Ea: "Daca nu ma suni azi, nu te mai obosi sa o mai faci vreodata. Si nu, nu ma intereseaza daca mai e la tine sau nu."
Mesaj de la El: "Nu pot. Intelege ca nu pot."
Mesaj de la Ea: "Du-te dracu. Si mai intoarce-te din cand in cand..."


[De ce fictiunea iti alunga din temeri iar realitatea nu face decat sa-ti rapeasca curajul?]

12 septembrie 2010

cand punct, cand virgula

El: Ai ochii frumosi...
Ea: Stiu ce inseamana, prostule.
El: Esti dura.
Ea: Sunt! Si atat.
El: Te-as saruta...
Ea: Am buzele subtiri, nu ti-ar placea
El: Vrei?
Ea: Nu cred.
El: Deci vrei.
Ea: Deci esti baiat.
El: cum?!
Ea: Nu esti?!
El: Ba da, normal. Fetito, esti complicata.
Ea: Te las sa ma saruti.
El: Asa, dintr-o data?
Ea: Nu m-ai facut nebuna.
El: Esti?
Ea: Poti sa ma saruti mai repede. Trebuie sa plecam.
El: Unde?
Ea: La mine.
[................]
Ea: fumul e ca tine, stiai?
El: Adica?
Ea: Dupa ce il elimini, ramane gustul amar in gura. Iti vine sa vomiti.
El: Esti nebuna.
Ea; Stiam...

Se intoarce cu spatele la el si inchide ochii. Isi zambeste siesi, rasaritului si iepurasului roz din fata ei. "Look for the girl with the broken smile" sunt ultimele versuri pe care le mai aude inainte de a adormi. Cand se trezeste el nu mai era. Se indreapta spre bucatarie si stie ca i-a lasat cafeaua. Fara lapte, fara zahar.

Mesaj de la El: "Pana marti nu putem vorbi. Vine la mine".
Mesaj de la Ea:"Du-te dracu. Pana data viitoare!"

9 septembrie 2010

Azi, 10 septembrie

Azi a fost ok. Adica nu foarte bine, nici foarte rau. A fost liniste si pace, fara urletele zilnice, fara unghii rupte de pereti, fara nimic.
Azi-noapte, dupa 12 cred, am aflat ca Andra se duce la Nationala la Oradea. Si m-am bucurat enorm. Mai ales ca profit si eu de ocazie si o sa ma duc la bunicul meu pe care nu l-am mai vazut de cand aveam si eu 2 anisori. Stiti, credeam ca bunicul e scuza dar acum cand stau asa intinsa in pat cu laptopul in brate...se dovedeste ca de fapt EYP e scuza perfecta pentru a trece peste prejudecatile alor mei (poveste luuuunga...)! Sper sa fie si Claudia selectata. Oricum, felicitarile mele Piticule, stiam sa poti, stiai ca poti si EL-ul tau stia :)

Am fost putin plecata si pe la Bailesti azi... De dragul noptiilor pierdute. Mi-am revazut catelul, m-am jucat cu el, m-a muscat, l-am pupat. Deh, asa ne iubim noi! Am revazut iar ochii aia verzi, am simtiti iar nisipul de pe pielea lui, m-am pierdut pentru a mia oara in incercarea de a descoperi ce simt pentru el. Cert e ca nu inteleg de ce alearga mereu la mine cand ea nu este? Si de ce imi este atat de greu sa spun NU? Eu inca stiu ce gandesti cand nu ma asculti...
"Daca alegi sa pleci, nimeni nu te asteapta" 

Si..parampapam...Am cooondus. Si mi-a placut. Adica mai condusesem dar azi nu stiu. Azi a fost azi. Azi m-am simtit atat de bine in pielea mea incat alea doua ore de la volan m-am facut cea mai fericita persoana. As vrea sa pot descrie stresul, nervii, acceleratia aia futu`i mortii ei ca nu se apasa "finut", cand nu intra intr-a3a, cand era sa omor o Tanti de pe drum, cand ma injura unu`, cand am accelerat ca nebuna sa prind semaforul si era sa uit de sensul giratoriu... Sunt chestii minore, nu e nimic profund, dar stiu cat de fericita mi-au facut mie ziua!

Am ajuns la o veche concluzie: imi place sa zambesc. Ba, e chiar super sa mergi pe strada sa auzi in SPP-ist ( a se citi PSP) versurile care iti plac si sa nu iti fie rusine sa zambesti. Azi imi place depre mine, depre zambetul meu, despre tot ce insemn eu. Da, da va ganditi ca sunt egoista. Eh, asta e! Inseamna ca nu ma cunoasteti. Si ce?! Am siiimt biiiine.

Ar trebui sa inchei aici pentru ca deja o dau in aberatii! Sunt doar niste cuvinte aruncate, nu trebuie sa va atinga nervii aia aaaatat de sensibili.Trebuie doar sa va faca sa zambiti.

Si bai, chiar ma simt bine azi!

P.S. Doresc oricum pe lumea asta sa se simta macar o data asa cum m-am simtit azi. Fara griji, fara visuri de a cuceri lumea, fara iluzii/fantasme/obsesii. Doar cu zambetul ala tamp agatat pe buze.

Ascultati si voi Skillet-One day too late :x

5 septembrie 2010

18. Part I

18 ani si inima ei nu e de vanzare.

Da, sunt romantica. Da, imi pasa. Da, visele sunt parte din lumea mea. Da, daca nu crezi in tampenii nu ai ce visa

Fetele mele, stiti ca va iubesc. Iubesc narghileua pe care mi-ati facut-o cadou, iubesc bricheta, iubesc trandafiri rosii de azi si cei albi care stiu ca o sa vina maine.

Imi pare rau doar ca: "Asa se intampla cand speri, crezi, vrei, iti doresti ca o persoana sa fie cum vrei tu sa fie, nu cum vezi ca este! " Cine stie, cunoaste!

18 ani nu au fost cum mi-am dorit, insa mi-am dat seama cate persoane tin la mine, la prezenta mea in viata lor. Toate mesajele, dar absolut toate spuneau sa nu ma schimb... Daca lumea ma accepta asa cum sunt, daca eu ma accept asa cum sunt de ce tot bat campii ca ar fi cazul sa renunt la mine? Nu, eu sunt eu. Cu asternuturi, cu vorbe, cu fantasme, cu liniute, cu Kent8, cu trandafiri rosii, cu Opelul meu. Asta sunt! Take it or leave it! Si spre fericirea mea, persoanele care conteaza cu adevarat in viata mea au ales "take it!". Cu tot cu obsesiile mele.

Nu e postul pe care mi l-am dorit sa-l scriu la 18 ani. Dar abia vad tastele, metaxxxa isi spune cuvantul.

Maine va fi altfel, maine va fi ziua de dupa, maine va fi postul de dupa euforia de la 18 ani, daca putem numi asa nervii si fericirea!

1 septembrie 2010

17

Mai sunt 3 zile.


17 ani...

Zambete
Hohote de ras
Betie
Tigari
Seriale
Fumat in baie
Chiulit
Santa fe
Dona
3-5minute si iuuubitaaa
Prieteni
Dragoste
Fotografii
Vama veche
Cami
Stele cazatoare
Se pune ploooaia!
Vin
Tequilla
Majorate
Cearsaf
Lacrimi
205, 216
Amintire
Baiete esti prost, iar eu nu sunt o curva pe un trotuar
Trandafiri
Scrisori
Paler
Circa
Nepasare
Visare
Depresie
Dezamagiri
Urlete
Singuratate
Parc
Inca copil
Buze muscate
Saliva
Uitare
Dor
El
Ele
Tricou
Ramas bun
Gara de nord
Politie
Nisip
Minciuna
Bere
Nopti albe
Cimitir
Plaja
Scrum
Valuri
Sperante
Cantece
Limite
Extreme
Adrenalina
Lasitate
Rautate
Paracetamol
Liniute
Harry Potter in ora de romana
Meciuri
Mana calda
DJ-18-KID
Curvelor, cu drag

                         De ce mi se pare ca timpul trece pe langa mine? De ce inca dau vina pe timp pentru tot ce mi se intampla? De nu am constante in viata mea? De ce nu imi pot raspunde singura? De ce vreau sa plec pe 5? De ce imi e frica? Nu am raspunsuri, nu am idee cum o sa fie 18... Stiu, 17 a fost plin. Plin cu de toate. M-am schimbat, mi-am revenit, am mintit, am fost insealata,am baut, m-am distrat, am plans, am suferit dar zambete au fost din plin. Si vise la fel.

EYP Olympic Forum Grecia 2010

EYP mi-a oferit amintiri de neuitat. M-am regasit si m-am pierdut in hotelul ala din Grecia. Am cunoscut oameni noi, mi-am facut prieteni, mi-am redescoperit prietenii chiar daca am ramas cu un gust dulce amarui al Greciei.

A fost o vacanta combinata cu putina munca psihica, un amalgam de sentimente, de zambete si putine lacrimi. Grecia imi va ramane intiparita pe piele mult timp iar experientele de acolo m-au invatat sa nu uit sa fiu EU, sa nu ma vand ieftin si sa imi reamintesc ca am un scop in viata.
 Drumul a fost obositor, tigarile nu mi-au ajuns, bricheta nu aveam. Am dormit mult, am ras la fel de mult si am auzit bancuri depre unguri si nu numai... Vremea minunata, locurile la fel, cumparaturile mai mult decat atat! Teambuilding cu chiar-ul meu turc Ekin, Comitee Work amuzant, AFSO the best si Journo exceptional (Carol-girl Corina, you rock!)

Pentrecerile ne-au apropiat mai mult. Bine, de fapt a fost de vina shot-ul ala si tequilla sunrise. Si bineinteles vestitul "nectar" la 2 Euro. Am intrat noaptea in mare, am baut pe plaja, am dansat, am vorbit. Camera 209 cu Mandy, Linda si Stefana si cu dezastrul din patul meu raman de neuitat. 205 si 216 la fel! Au fost amuzante si barfele pe terasa pana la 5 dimineata cu Andrei si Cosmin. A, sa nu uitam de "Cristi, ce iti cer eu tie in mod constant?"..Era vorba de bricheta. Si Mike cu Essex Girl si Edinburgh Boy,  Tanse cu parasutismul lui si Stefan cu accentul ala specific si bancurile lui...Si tricoul cu "Vodka connecting people!". Sau Seby!!! Sergiu, cel mai dragut cret care mereu imi inveselea ziua. Si Andra..mai scunda decat mine dar cu o personalitate si zambet invers proportional cu inaltimea! Vio, cel mai de treaba si amuzant Orga. De toti o sa-mi fie dor, toti s-au asigurat ca vor ramne amintiri fara termen de garantie...

Fantasmele s-au urcat si ele cu mine in autocar iar acasa au avut bunul simt sa se transforme in iluzii...iluzii cum ca o sa ii mai vad pe toti. Sometime, somewhere, somehow! 

Vara asta am inteles ca desi duc totul la extrem, lucrurile nu merg intodeauna bine. Totul nu e bine cand se termina cu bine... Mi-am dat seama ca nu sunt atat de matura pe cat mi-ar placea sa fiu, ca inca vreau sa fie bine pentru toata lumea si uit sa ma gandesc la mine, nu am invatat sa spun NU ori de cate ori as vrea. Am experimentat ceva nou, ceva ce mi-a lasat o amintire trista dar m-am ales si cu o promisine de mai bine. Chiar mi-ar fi placut sa cunosc unele persoane in alte imprejurari. Dar nu mereu capatam ceea ce ne dorim: uneori pe jumatate, alteori deloc. Asa ca sunt multumita cu ce am vazut, ce am facut si cu ce am ramas. Sunt inca un copil ce crede in absolut toate zambetele din jurul ei...


Multumesc Grecia, EYP pentru aceste amintiri, pentru oamenii cunoscuti si pentru tot ce s-a intamplat!
Sa nu uitam ca : What happens in Greece stays in Greece and eventually on Facebook!